miercuri, 31 octombrie 2012

De Halloween, dar cu gândul la Crăciun

O fi Halloweenul dincolo de Atlantic, dar ceaţa, care a binevoit să se evapore, a scos la iveală această privelişte:




E vârful Gutinului, cu copacii acoperiţi de prima fulguială.

Iar pe mine zăpada mă duce cu gândul la Crăciun, aşa că am pus laolaltă al doilea tip de felicitări al sezonului:


Sper că n-or să mă bântuie vrăjitoarele pe mături, strigoii şi alte grozăvenii skull că nu le acord atenţie. 

marți, 30 octombrie 2012

Comunicat

Lumeee, lumeee, gata nu vă mai plictisesc cu vizite interminabile la bancă - am cont online valabil, am token, am şi ceva bani în cont, totu-i minunat. thumbs up
Aşa de repede m-am vânturat azi înăuntru şi înafara băncii încât n-am văzut nici pereţii, nici prizele, nici păianjenii, nici dacă numele de pe cană coincidea cu persoana. Cred că nici n-au apucat camerele de înregistrare să mă observe.

Acuma trebuie să-mi găsesc alte subiecte de scris şi comentat că am terminat cu banca.

Între timp, ca să vedeţi în ce nopţi de zile se petrec lucrurile în nordul ţării, iată cum arată dealul de vizavi în plin miez de zi:


Vreme de stat în casă şi numărat bani online money eyes

luni, 29 octombrie 2012

Prevestire

Azi a fost (şi încă mai este) o vreme groaznică - friguroasă, mohorâtă, ceţoasă, de numărat bani, de făcut copii, londoneză, ploioasă, bacoviană, nevrotică, de băute, de nedat câinele ori pisica afară din casă ... cum vreţi voi să-i spuneţi.

Aşa că nu m-am dus la nici o bancă, ci am stat în casă la căldură şi am "copt" primul model de felicitare de Crăciun, prevestind sărbătorile
.




Plictiseală mare, mon cher, reloaded

Iacă ce titlu frumos trilingv am scos!

Dacă aţi mai citit pe aici una alta ştiţi că m-am plictisit cât pentru doi aşteptând la coadă la casieria băncii să-mi plătesc rata. Şi într-un moment de lucididate m-am decis să-mi activez online banking ca să scap de plictiseli de-astea. Joia trecută având o întreagă zi liberă la dispoziţie m-am decis să merg din nou la banca cea mică şi prietenoasă în scopul integrării la modernizarea informatică.

Prima greşeală - nu mi-am consultat horoscopul ca să văd că astrele nu aprobau această vizită. Mă consolez la gândul că nu cred în horoscop, deci oricum nu l-aş fi băgat în seamă.

A doua greşeală - m-am dus nemachiată. Iar pielea mea are o culoare bejulie în mod natural astfel încât trec foarte neobservabilă în faţa necunoscuţilor. Cunoscuţii, pe care politeţea îi obligă să mă observe vrând-nevrând, mă întreabă invariabil: "Te simţi bine? pari cam palidă".
Soţul meu se tot miră, el zice că arat ok, dar am făcut pariu şi, de fiecare când am ieşit nemachiată din casă şi am dat ochi cu vreun cunoscut, am fost chestionată cu privire la starea de sănătate.
Dacă vă vine-a crede până şi taică-meu mă vede fără Lorealuri şi începe: "Iară ţii cure de slăbire? Uite ce palidă eşti, ai să te îmbolnăveşti ca Teo! Mănâncă mai mult şi multe fructe!"  Îi transmit un gând de bine la Teo că a făcut pancreatită fix ca să-i dea la taică-meu termen de comparaţie . Dacă mă vede a doua zi machiată, deja spune: "Vezi, deja araţi mai bine dacă m-ai ascultat!" raised eyebrows

Dar, din comoditate, mă duc la bancă nemachiată. Intru, arunc o privire către stânga, zici că m-am întors în timp - aceeaşi coadă, aceeaşi "Monica", aceleaşi scaune şi aceeaşi coadă. Însă cârmesc spre stânga unde e gol-goluţ, 2 consilieri clienţi de sexe diferite. Mă aşez în faţa femeii. Neobservabilă, cum sunt, asta se ridică, aruncă un "vin imediat" către coleg şi se duce.
Şi stau, şi examinez masa plină de hârtii, şi stau, şi prize nu sunt, nici extinctoare şi nici consiliera nu mai vine. Femeia asta e bună de trimis după moarte că uită să se întoarcă.

Însă ştiţi că banca asta e prietenoasă şi unul din motive este că doamna directoare iese uneori din biroul ei şi alege câte un client norocos pe care să-l rezolve ea însăşi. Şi, doamne mare, pică norocul pe mine, cred că din cauză că eram amândouă nemachiate. O urmez în biroul directorial, în timp ce dau să mă aşez pe scaun, observ plăcuţa cu numele şi abia mă abţin să nu pufnesc în râs: o chema Monica A...R... Deci s-a lămurit misterul - slăbănogul de la casierie nu făcuse operaţie de schimbare de gen, ci şterpelise cana şefei. laughing

Îi explic ce vreau. Ea îmi explică faptul că există de 3 feluri de pachete online banking: primul de 4,5 lei/lună la care orice altă tranzacţie online sau la bancomat se taxează cu 1-2 lei, al doilea de 8,5 lei/lună cu 3 sau 5 tranzacţii gratuite incluse şi il grande pachet de 12,5 lei/lună unde nu se mai plăteşte nici un alt comision către bancă orice ai face, chiar şi flic-flacuri în faţa băncii. Mă socotesc în gând câte facturi am de plătit în mod curent, ce cumpărături online fac, cum mai folosesc eu cardul şi decid că pachetul total e cel mai economicos. Buun.
Directoarea o cheamă pe trimisa după moarte din fundul pământului unde se dusese, îi dă buletinul şi cardul meu să-mi facă documentaţia, iar ea însăşi începe să-mi activeze tokenul. Mă entuziasmez că am scap totuşi repede. dancing

Ei aş! N-am norocul ăsta. frustrated
Directoarea termină repede cu tokenul, dar trimisa-după-moarte nu reuşeşte să-mi facă activarea pachetului online. Cică e o chestie nouă, asta cu pachetele online, şi, pe motiv că am un soţ împuternicit să vorbească şi el cu banca în numele meu, nu reuşea să facă activarea finală.
Toată roşie, directoarea se scuză că durează şi vrea să mă trimită la plimbare. Adică, mă întreabă politicos dacă nu mai am şi altceva de făcut prin oraş până rezolvă ele. Îi spun că nu, că am venit special să rezolv treaba asta şi am să aştept în perspectiva viitorului luminos că nu voi mai vedea nici un funcţionar bancar faţă-n faţă, fie faţa machiată au ba.

Şi aştept, stând în biroul directorial unde nu era nimic interesant pe pereţi, pe jos, sau pe tavan. Decât un suflet de păianjen cu care tocmai încep să mă împrietenesc când vine directoarea iar se scuză (sărmana, chiar era vizibil jenată), iar mie ca răspuns îmi chiorăie stomacul. Îmi dă nişte pliante să le studiez, dă telefoane să afle ce nu mergea bine la activarea pachetului meu, merge la ailaltă să-i spună ce a aflat, eu mă plictisesc, mă enervez, mor de foame, aş mânca păianjenul dacă l-aş ademeni să coboare.

Şi ce se mai poate întâmpla în momente de astea de plictiseală-enervare-foame? Mi se fixează o gâdilitură fix în centul tălpii drepte, o gâdilitură din aia care nu trece cum nu trece criza, pe care n-o pot scărpina, n-o pot descânta, care s-a înfipt în talpă şi mă râcâie, şi vrea să mă paraziteze, să-şi facă sediul principal acolo, să îmbătrânească în talpa mea, să-şi crească nepoţii acolo....
Dau din picior ca apucată de streche, moment în care intră directoarea, dar cuprinsă de jena incapacităţii băncii, nu zice nimic de break-dance-ul pe care-l executam şi se scuză că nu poate rezolva problema, şi n-are rost să mă mai ţină ostatică acolo (deja stăteam de cam 2 ore şi ştiam şi toate pliantele băncii pe de rost şi găsisem şi vreo 5 feluri de gătire a unui păianjen) şi, cum are numărul meu de telefon, mă sună când îi dă de cap.
Îi spun că eu nu mai pot veni la bancă vreo 4 zile pt că voi fi la servici, dar voi reveni când voi fi liberă şi plec cu pachetul de nervi, foame şi gâdălituri pe care le dobândisem acolo în locul pachetului online.

După vreo 20 de minute, pe când înfulecam tot ce prindeam în frigider (de m-ar fi văzut taică-meu ar fi fost fericit), mă inundă sms-urile că ce noroc pe capul meu să fiu clienta acestui colos bancar, că ce onoraţi sunt ei să le fiu clientă şi ce cont online minunat şi personalizat am începând din fix acel moment. După vreo 2 ore mă sună şi directoarea, dar îi spun că m-am săturat de banca lu' peşte pe ziua aia, poate să mănânce singură păianjenul că eu eram deja sătulă, şi voi reveni când voi fi liberă să semnez teancul de hârţoage şi să iau tokenul pe care nu mi-l dăduse.

..........................

Azi e luni, sunt liberă de la servici şi aştept să se ridice un pic ceaţa să merg la bancă. Dar înainte de asta îmi bag un machiaj de Haloween şi, să-i pună păcatele să mă ţină mai mult de 7 minute, că fac ca un strigoi eliberat din cimitir şi mă vedeţi deseară in prime-time la ştiri.

marți, 23 octombrie 2012

Cugetarea zilei - styling

Nu înţeleg de ce unii merg la coafor şi se tund în stilul nearanjat şi ciufulit, iar apoi folosesc o grămadă de spumă - gel - ceară - fixativ ca să le stea freza bine.


Proiectul handmade al zilei, pe de altă parte, nu are nimic de-a face cu patimile capilare, ci cu anotimpul frumos de afară:


sâmbătă, 20 octombrie 2012

La ce sunt bune gardurile?

Locuiesc (împreună cu dl. Rolling, felina domestică şi o gloată de animale de fermă) pe o străduţă nouă şi liniştită. Străduţa e nouă pentru că în urmă cu câţiva ani primăria a alocat aici terenuri în concesiune pentru tinerii căsătoriţi să-şi facă prima casă. Aşa că toată populaţia străzii e nouă, tânără şi căsătorită.

La fel sunt şi casele, adică noi, şi aflate în diferite stadii de finalizare. Două dintre ele sunt gata de la A la Z, altele se situează pe la diferite litere ale alfabetului. A mea e cam la M şi abia aştept să ajungă la Z. Copiilor le ia un an să înveţe alfabetul, din păcate unor case le ia mai mulţi ani.

Toată lumea, fără excepţie, nu are numărul adresei afişat. Adică numărul e acelaşi - respectiv 1, dar apoi urmează litere A, B ... K ... N ... P. V-am zis că la noi e cu litere.
Ceea ce o încurcă foarte tare pe poştăşiţă căci încă n-a învăţat să cupleze numele - prenumele şi 1 nu-ştiu-ce-literă de pe plicuri cu faţada de casă corespunzătoare şi, pe cale de consecinţă, după ce trece ea e necesară încă o redistribuire a corespondenţei.
În serile calde şi frumoase, riveranii ies în drum şi fac schimb de noutăţi, bârfe şi plicuri cu facturi. În serile friguroase şi/sau ploioase, dacă zăreşti pe geam vreun picior feminin sau masculin cunoscut, deschizi fereastra şi strigi zgribulit, dar ca şi cum i-ai face o bucurie:
-Vecinee, sara bună, hai să-ţi dau romtelecomu', gazu' şi metro!

Toată lumea, cu o excepţie, are animale de casă ţinute cu drag şi animale de fermă ţinute pentru carne, ouă sau lapte. Toată lumea, cu o excepţie, nu are garduri în jurul proprietăţii, că nu ne-a ajuns creditul ipotecar şi pentru garduri. Astfel încât, când îţi hrăneşti găinile, astea, suflete altruiste, le cheamă şi pe suratele lor din vecini la ospăţ.  Astfel curcile unuia vin să ciugulească din pătrunjelul altuia.
Sau motanul unuia o lasă cu burta la gură pe pisica oacheşă de la numărul 1 J şi apoi o lasă de tot. Horthy se jură că pisoii tigraţi care apăruseră astă-vară n-au nici o legătură cu el, e pură coincidenţă. Dar cred că de fapt nu vrea să plătească pensie alimentară, ceea ce e bine că tot în grija tutorilor lui legali (adică, io cu dl. Rolling) cădea şi asta.

Noh, bun pân' aici.

Şi se face că era seară şi eu mă jucam ca un om mare cu hârtiuţe şi lipici, iar soţul obosit uza canapeaua urmărind un film vechi şi slow-motion pe TCM.
Linişte şi pace.
Măi, şi la un moment dat liniştea şi pacea dispar căci se aude un vuiet vibrant, de fapt nu unul, ci o cascadă de vuiete, fiecare din ele mai puternice şi mai intense ca precedentul.
Sare soţul de pe canapea:
- Tulai! Aşa tare îţi vibrează şi mugeşte telefonul când e pe silent?
- Dar nu-i pe silent, răspund.
Că nu-l comut pe silent decât la biserică şi la cinema, ceea ce nu era locul. Dar cert e că dacă e pe silent, vibrează, şi dacă nimereşte lângă chei sau mai ştiu eu ce în poşetă, scoate un sunet teribil, mai bine l-aş lăsa să sune normal.

Verific totuşi, dar nu sunase, nu trimise SMS nimeni. Ce putea fi? Maşina de spălat, care şi aia e relativ gălăgioasă, nu spăla nimic, frigiderul era în silentio stampa. Alte aparate vibrante şi vuitoare nu avem.

Ridic din umeri şi ne continuăm activităţile. Linişte şi pace.
Dar nu trece mult şi liniştea iar dispare când se aude un urlet de undeva de dincolo de fereastră şi se lămureşte şi sursa vuietului:
- Piei, vacă nenorocită, dintre florile mele!  *#-&%"#!"@*¤# ... s-o şi bălegat, nebuna!

Concluzia: ne trebuie garduri. Şi număr cu literă afişat pe ele.

vineri, 19 octombrie 2012

Meniu pentru cină

Să spunem că vă vine soacra în vizită şi trebuie să gătiţi ceva. Nu e cazul să faceţi 5 feluri de mâncare că atunci stă peste voi toată seara. Ceva bun şi simplu, şi totodată impresionant.
Sau să zicem că e seara în care vin prietenii să vă uitaţi la To Rome With Love - trailer , sau să jucaţi whist. Şi iar trebuie să faceţi ceva bun şi simplu.

Nu vă stresaţi: avem mai jos reţeta de fel principal şi cea de desert.

Felul principal: Quiche a la Raluca . Nu vă speriaţi că articolul este lung, de fapt reţeta e foarte simplă, însă Raluca ne dă toate detaliile şi imaginile ca să iasă perfectissimo.
- poză de pe blogul Ralucăi -

În privinţa aluatului, instrucţiunile trebuie urmate întocmai ca în armată şi nu veţi da greş. Dar la umplutură puteţi merge pe mâna Ralucăi sau puteţi varia şi încerca:
- variantă vegetariană - înlocuind pur şi simplu baconul cu ciuperci
- sau variantă vegetariană cu broccoli, ceapă verde şi trei feluri de brânză - reteta
- variantă carnivoră cu pui - reteta
- variantă piscicolă cu ton - aici sau cu somon afumat - aici

Buuuun, iar ca desert, pentru că toamna e anotimpul dovlecilor pântecoşi, Siharta prezintă Prăjitură cu dovleac şi brânză dulce . E foarte - foarte - foarte bună, încercat şi garantat.
- poză de pe blogul Sihartei -


Aşadar v-am ajutat să faceţi impresie cu mâncarea. În schimb, cu spălatul vaselor la final, cu conversaţia sau cu câştigul la whist sunteţi pe cont propriu.
A doua zi, de la 6 seara, vă aştept să mergem împreună la întâlnire cu Kathy Smith , ca să vă ajut să scăpaţi şi de calorii.

Dacă după asta, soacra se va programa de 4 ori pe săptămână să vină la voi la masă, ba chiar deodată cu prietenii, nu e vina mea, nici a fetelor. Ci doar a voastră că aveţi stofă de Master Chef. winking

marți, 16 octombrie 2012

Plictiseala mare, mon cher

Acţiunea se petrece la timpul trecut, adică ieri, în filiala locală, micuţă şi prietenoasă a unei bănci. Atât de locală şi micuţă încât e un singur ghişeu casierie, astfel încât toată lumea se cunoaşte - clienţii pe funcţionar, funcţionarul pe clienţi, clienţii între ei şi fiind un singur ghişeu se formează aproape întotdeauna o coadă consistentă aşa că oamenii au timp să se observe, să discute - de unde caracterul prietenos al locului.

Intru, mă păleşte un val de căldură umană intensă, observ 6 persoane pe scaune şi încă pe atâtea în picioare şi fac rapid cale-ntoarsă cu gândul că voi reveni şi poate voi avea noroc la o coadă mai mică.

Şi am avut noroc căci am găsit un om vorbind cu funcţionarul şi 5 scaune ocupate, deci unul liber. Salut, mă aşez, mă fac comodă căci ştiu că voi aştepta. Ah, în această bancă prietenoasă funcţionarul nu stă în acvariul de sticlă, ci la o masă obişnuită şi clientul se aşează în faţa lui şi stau la poveşti mai mult sau mai puţin bancare. Ca să nu mă holbez la oamenii de pe scaune privesc către ghişeu şi observ pe masă o ceaşcă pe care scrie cu marker Monica. Hmmm .... mă uit la funcţionar: slăbuţ şi firav, tot ce-i posibil să fi fost Monica înainte de operaţie. big grin  Trebuie să mă înţelegeţi că mă plictiseam şi am imaginaţie plimbătoare.

luni, 15 octombrie 2012

Copiii spun lucruri ...

... trăznite, amuzante, naive şi, adesea, surprinzător de înţelepte. Le dau cuvântul:

DESPRE MAME

Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pământ, cum ne-a făcut şi pe noi.
2). Magie, plus putere supremă, şi a amestecat mult.
3). Dumnezeu a făcut mame la fel ca mine şi tine ... Numai că el a folosit piese mai mari...

Din ce ingrediente au fost făcute mamele?
1). Dumnezeu a făcut mame din nori şi păr de înger şi cele mai frumoase lucruri din lume şi o măsură de severitate.
2). Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit foarte multă aţă, mă gândesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale şi nu altei mame?
1). Pentru că noi suntem neamuri.
2). Dumnezeu a ştiut că ea mă iubeşte mai mult decât mamele altor oameni.


Dacă ai putea să schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
1). Ea mă obligă tot timpul să îmi ţin camera curată. Aş şterge asta din ea.
2). Aş face-o mai deşteaptă. Atunci ea ar şti că sora mea e cea care a făcut prostii, şi nu eu.
3). Eu aş dori ca ea să scape de ochii invizibili de la spatele capului.


DESPRE MAME ŞI TAŢI

Ce a trebuit să ştie mama ta despre tatăl tău înainte ca ea să se căsătorească cu el?
1). Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit să ştie trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbăta cu bere?
3). Dacă face cel puţin $800 pe an, dacă el a spus ’nu’ la droguri şi ’da’ la treburile casei?

De ce mama ta s-a căsătorit cu tatăl tău?
1). Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Şi mama mea mănâncă mult.
2). Ea a devenit foarte bătrână şi nu mai putea să facă nimic fără el.
3). Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut şapca gândirii pe cap când s-a măritat cu tata.

Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasă, dar ea trebuie să fie pentru că tatăl meu e pămpălău.
2). Mama e. Poţi să-ţi dai seama după cum face inspecţia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred că mama e, numai pentru că ea are mai multe de făcut decât tatăl meu.

Care-i diferenţa dintre mama şi tata?
1). Mama lucrează la lucru şi lucrează acasă, iar tata lucrează numai la lucru.
2). Mama ştie cum să vorbească cu profesorii fără ca să-i sperie.
3). Tatii sunt înalţi şi puternici, dar mama are puterea reală, pentru că ea este cea pe care o întrebi când vrei să petreci o noapte acasă la prieteni.
4). Mama are magie, ea te face să te simţi bine fără doctor.


DESPRE DRAGOSTE

"Dragostea îi face pe doi oameni să stea lipiţi unul de altul pe o bancă chiar dacă este suficient loc."

"Dragoste este atunci când te săruţi tot timpul. Apoi, când oboseşti de atâta sărutat, tot vrei să fii împreună şi să stai de vorbă. Aşa sunt mami şi tati. Sunt caraghioşi când se sărută."

"Când bunica mea a făcut artrită, nu mai putea să se aplece să-şi facă unghiile de la picioare. Aşa că bunicul i le face de atunci mereu, deşi are şi el artrită la mâini. Aceasta este dragostea."

"Nu trebuie să spui te iubesc dacă nu este adevărat. Dar dacă este adevărat, trebuie s-o spui cât mai des ... oamenii uită."

"Dragostea este când un bătrân şi o bătrână sunt încă buni prieteni cu toate că se cunosc bine de mult timp."

"Dacă vrei să înveţi să iubeşti mai bine, începe cu cineva pe care-l urăşti."

"Dragoste este ce se întâmplă de Crăciun când te opreşti din desfăcut cadouri ca să te bucuri de bucuria celorlalţi."


Îndrăzniţi să spuneţi că nu v-au amuzat, nu v-au surprins şi nu v-au înduioşat? Pentru astfel de copii am făcut două felicitări:



sâmbătă, 13 octombrie 2012

O urăsc, dar o iubesc

Poate vă întrebaţi cine îmi stârneşte asemenea sentimente contradictorii. Vă lămuresc imediat: Kathy Smith, antrenoare de Pilates cu care am intrat in contact via Youtube. Şi mă strădui să mă întâlnesc cu ea în fiecare zi, nu ne desparte decât monitorul şi nu ne diferenţiază decât culoarea părului şi câteva kilograme (în plus la mine ori în minus la ea).

Totul începe frumos, îmi pun nişte iegări (sau leggings cum se numesc mai nou ciorapii ăştia fără tălpi, pentru care erau trimise fetele acasa să se schimbe când eram eu prin clasa a cincea şi apăruse moda asta democratică) şi un tricou asortat, îmi aşez o pătură pe parchet, dau drumul la filmuleţe şi începe distracţia.

O luăm de sus în jos - exerciţii pilates pentru braţe, umeri şi spate.

http://www.youtube.com/watch?v=1ApjgRTAX4M

Nu am greutăţi profi, dar am umplut două sticle de jumate cu nisip şi după câteva minute deja simt că mă trag în jos şi mi se lungesc braţele ca la gorile. Nu-i bai, măcar voi ajunge să iau ceştile de pe raftul de sus din bucătărie fără să mă caţăr pe scaun.

Continuăm cu pilates pentru abdomen.

http://www.youtube.com/watch?v=_7dqKfZWzn4

Lucrurile încep să se încingă - mă înroşesc la faţă, tricoul transpirat mi se lipeşte de spate, iar părul de scăfârlie. Arunc o privire piezişă către Kathy care reuşeşte să se întindă şi să se contracte vorbind în acelaşi timp, în timp ce eu abia şuier printre dinţi şi blestem în gând Pepsi Twist, clătitele, îngheţata cu aromă de tiramisu şi bunăciunea cu ciocolată curgătoare de pe blogul Ralucăi.

Trecem la exerciţiile pilates pentru picioare şi recuzita se îmbogăţeşte cu un scaun şi un prosop.

http://www.youtube.com/watch?v=SIMv1xmrMRQ&feature=relmfu

Sunt cele mai grele exerciţii pentru picioare pe care le-am făcut eu vreodată. Te face să-ţi tremure toţi muşchii pe rând. Când o aud "give me ten more", îi urez de bine precum steliştii dinamoviştilor. Strâng din dinţi, închid ochii şi mă visez la vară pe plajă. Oarecum autosugestia asta funcţionează şi supravieţuiesc torturii.

Ba chiar mă încumet, păcatele mele, să dau drumul şi la exerciţiile pentru fesieri - fund, mai pe vocabularul neacademic.

http://www.youtube.com/watch?v=rYVi68QyMG8&feature=relmfu

La final rămân piftie pe jos cu ochii bulbucaţi ca o broască ce a ratat frunza de nufăr şi a nimerit pietroiul de sub apă. Dacă aş face un inventar aş constata că mă doare până şi esofagul, şi trompa lui Eustachio.

Şi totuşi, cu o abnegaţie cu iz masochist, a doua zi o iau de la capăt. Horthy mă priveşte tolănit de pe fotoliu şi se miră în sinea lui "ce-o apucat-o ?! pe mine mă drăgăleşte lumea şi când sunt mai gras".

Vă rog, spuneţi-mi că şi voi faceţi în numele frumuseţii şi siluetei lucruri care pisicilor li se par ciudate ca să nu creadă că doar eu am luat-o razna.

joi, 11 octombrie 2012

Cugetarea zilei - în căutarea fericirii

"Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea" - Sigmund Freud

"Secretul fericirii nu este să faci ceea ce îţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci." – James Matthew Barrie

"Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută căreia vrea să-i dea o formă. – J. W. von Goethe


"Nu vei fi nicicând fericit atâta timp cât vei fi torturat că cineva este mai fericit decât tine." - Seneca

"Când aveam cinci ani, mama îmi spunea că fericirea este cheia vieţii. Când am ajuns la şcoală m-au întrebat ce vreau să fiu când o să fiu mare, iar au a scris "fericit". Mi-au spus apoi că nu am înţeles tema, iar eu le-am spus lor că nu înţeleg viaţa." - John Lennon

"Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deshide; dar, deseori, ne uităm atât de mult la uşa închisă încât nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi." – Helen Adams Keller


Quillingul zilei e tot în căutarea fericirii happy




- detaliu -



Vă doresc tuturor o porţie maaaaaare de fericire, şi în special lui Mixy care experimentează fenomene meteo de interior. big hug


miercuri, 10 octombrie 2012

De la Minnie către mine până la El Zorabb


E prima leapşă pe care o completez aşa că mă voi strădui să răspund frumos, ca la şcoală. Vine de hăt departe de la Minnie .
Deci, care ar fii.....

Ziua cea mai frumoasă ?
O zi pe pârtie cu placa şi apoi odihnă într-o cabană de lemn cu un şemineu în care duduie focul

Lucru cel mai uşor?
Cheltuit tot disponibilul de pe card în mall.

Cel mai mare obstacol?
Frica.

Cea mai mare greşeală?
Cea din care nu se învaţă nimic.

Cauza răutăţilor?
Egoismul şi invidia.

Cea mai mare înfrângere?
Să-ţi dai seama că n-ai pe cine suna când ai un necaz.

Cei mai buni profesori?
Copiii.

Prima necesitate?
Să fii iubit şi apreciat

Ce te face fericit?
O grămadă de lucruri mici.

Cel mai mare mister?
Creierul uman.

Cel mai mare defect?
Încăpăţînarea

Persoana cea mai periculoasa?
Omul rău şi/sau bârfitor.

Cel mai urât sentiment?
Ura.

Cel mai frumos cadou?
Timpul.

Locul unde esti in siguranta?
Acasa.

Drumul cel mai rapid?
Cel fără hârtoape.

Senzaţia cea mai agreabilă?
Liniştea interioară.

O protecţie efectivă?
Credinţa.

Cel mai bun remediu?
Optimismul.

Forţa cea mai mare?
Dragostea şi banii - fac lumea să se învârtă şi războaie să se pornească

Cele mai necesare persoane?
Oamenii-model care inspiră admiraţie şi incită să le calci pe urme.

Sentimentul cel mai frumos?
Încrederea


Şi o trimit cu praştia până la El Zorabb , dar oricine vrea s-o prindă, are voie s-o completeze.

luni, 8 octombrie 2012

Cugetarea zilei - luni

"Zilele de luni sunt hârtoape aşezate în drumul vieţii." - Tom Wilson

"Uneori se merită să stai în pat lunea decât să risipeşti restul săptămânii încercând să descifrezi înţelesul zilei de luni." - Dan Salomon
Doar uneori? Mereu!

"Lunea este pedeapsa lui Dumnezeu pentru ce am făcut în week-end."
Ups! worried

"De ce lunea este atât de departe de vineri, iar vinerea atât de aproape de luni?"
Chiar aşa - de ce? de ce?! de ce??!! at wits' end

"Un dependent de muncă este un individ a cărui distracţie preferată este dimineaţa zilei de luni." - Gil Stern
Nu e cazul!

"Lunea reprezintă un mod îngrozitor de a-ţi petrece 1/7 din viaţa ta." sigh

Nici gunoiul să nu-l dai afară lunea că se împrăştie găinile."  - Proverb românesc
Asta n-am mai auzit, dar e bine să iau aminte ca să nu am de căutat găinile prin tot cartierul.

Asta sună bine doar în engleză: "Monday is like a math problem: add the irritation, substract the sleep, multiply the problems, divide the happiness."

"În dimineţile zilei de luni ajung mereu la convingerea că toţi oamenii sunt nişte ticăloşi."  - H. Allen Smith
Mai ales ceilalţi şoferi, dj-ul entuziast de la radio (în ce zi se crede?!) şeful, colegii de birou, clienţii, toţi cei care pun melodii vesele pe facebook, cei care sună la telefon sau la uşă ... not listening

"Marţea este dovadă clară că am supravieţuit zilei de luni"
Doamne ajută!

Într-o asemenea zi vă daţi seama că nu există quillingul zilei. yawn

duminică, 7 octombrie 2012

Vă prezint Ferma veselă

În sfârşit m-am mobilizat, am luat aparatul de fotografiat în mână şi am declanşat o şedinţă foto cu modele unul şi unul din ferma proprie.
Aşadar se prezintă în faţa dumneavoastră:

În primul rând, Horthy, febleţea şi băiatu' lu' mama.


Apoi mi-am îndreptat atenţia şi obiectivul către hoardele de găini nestresate care socializau şi se relaxau la umbră, printre ierburi sau pe cracă. Marea majoritate, respectiv cele cu mult alb şi puţin negru pe gât şi la coadă, sunt din rasa Sussex, rasă mixtă de ouă şi carne.



 

Din mulţimea de galinacee se individualizează câteva personalităţi.

joi, 4 octombrie 2012

Cugetarea zilei - lirică

LIED - AL. O. TEODOREANU
Toamna a căzut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
În zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna trece acum.
Învelită în fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrima de dor
Strop de mărgărint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.

însoţită, bineînţeles, de quillingul zilei:

marți, 2 octombrie 2012

De la paradă la artificii - Sărbătoarea castanelor


3 … 2 … 1 … ora 12.00 – miez de zi, vineri 28 septembrie. Sărbătoarea Castanelor debutează cu o paradă gălăgioasă şi multicoloră în care se înşiruie care alegorice, fanfara oraşului, personaje costumate în haine de epocă, motociclişti, majorete, broscuţe tunate (nu crazy frogs, ci maşinilea alea drăguţe marca VW) şi în fruncea căreia se află primarul oraşului – Cătălin Cherecheş.







3 … 2 … 1 … ora 22.30 – duminică, 30 de septembrie. Sărbătoarea se încheie cu un foc de artificii fantastic care te ţine cu gura deschisă şi ochii inundaţi de lumini colorate. Oricât de reuşite ar fi pozele, artificiile au farmec doar văzute direct.

luni, 1 octombrie 2012

Cugetarea zilei - scrisă de un burlac inspirat


  • Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. "
  • (Prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, capitolul 13, versetele 4-7, traducerea Cornilescu).

Indiferent de credinţa religioasă pe care o avem (sau n-o avem) trebuie să recunoaştem că dragostea asta descrisă de apostolul Pavel ar rezolva şi problemele de cuplu, şi ale societăţii în general, şi ar rămâne ştirile de la ora 5 fără material de dat pe post. 

Quillingul zilei e pe aceeaşi lungime de undă: