vineri, 2 noiembrie 2012

Cugetarea zilei - despre oameni

Noi, oamenii ...


- ne dorim să avem pe cineva care să ne iubească şi să ne fie alături şi după ce îl găsim ne plângem că ne "sufocă" şi ne plictiseşte

- ne lăudăm că-i citim ca pe o carte deschisă pe cei din jur şi, totuşi, suntem înşelaţi de atâtea ori

- la 17 ani credem că avem cea mai urâtă faţă cu coşuri din lume, dar la 36 de ani ne dorim să arătăm din nou ca la 17

- avem cu toţii telefoane fixe şi mobile, e-mail, fax, messenger, facebook, dar comunicăm din ce în ce mai puţin

- avem maşini de spălat, cuptoare cu microunde, mâncare instant şi o mie de alte lucruri care să ne uşureze munca, dar suntem tot mai ocupaţi

- putem muta munţii din loc, scoate pământ din mare şi zbura pe lună, dar fugim la adăpost la primul strop de ploaie

- visăm, creăm, imaginăm, fabulăm, descoperim, dar totodată ne complacem în ce ştim şi avem şi ne e frică să ieşim din zona de confort

- vrem tot timpul mai mult, mai mare, mai repede

- întotdeauna trecutul e "vremurile bune de odinioară", iar prezentul e "ce naiba se întâmplă cu lumea de azi?" 

- avem modele pe care le admirăm, dar ne bucurăm când dau greş şi când arată că "sunt şi ei oameni"

- negăm orice Dumnezeu posibil, dar ne aducem aminte că n-ar fi rău să existe când ne e copilul bolnav

- suntem buni, frumoşi, iubitori, de încredere, amuzanţi, inteligenţi, modeşti

- suntem răi, urâţi, necinstiţi, ipocriţi, ignoranţi - şi, culmea, deodată cu cele de mai sus

- ne emoţionează filmele, muzica, arta, dar un accident în care a murit un singur om nu e o ştire suficient de "bombă"

- ne ducem pisica la salon de frumuseţe specializat, dar de atâtea ori, trecem nepăsători pe lângă pensionarul muritor de foame de la etajul trei

- la 20 ani nu există nimic prea departe, prea greu, prea imposibil, la 35 de ani totul se complică şi devine mai dificil, la 75 de ani toate sunt fleacuri

- orice lucru bun e realizare proprie, orice lucru rău e vina altuia

- iarba vecinului e mai verde şi găina mai grasă şi ne cumpărăm haine, telefoane şi maşini că să piară prietenii de ciudă

- "eu în viaţa mea n-am să fac/zic/gândesc asta", dar vine momentul când exact "asta" pare cel mai plauzibil de făcut/zis/gândit

- ne judecăm părinţii, ne plângem că nu ne înţeleg şi că sunt demodaţi, dar fugim la ei când avem vreo problemă şi le dăm dreptate după ce nu mai sunt

- orice bolovan care ne stă în faţă devine pietricică după ce am trecut de el

- ne lăudăm că le-am văzut pe toate la viaţa noastră, dar încă există lucruri care ne şochează şi ne iau prin surprindere

- vrem oraşe, şosele, mall-uri şi apoi ne plângem că nu mai avem unde ieşi la iarbă verde şi aer curat

- la 14 ani vrem să avem 18, la 18 ani vrem să avem 25, la 25 de ani vrem să ne oprim la 30, la 80 de ani am vrea să mai avem o dată 55



Noi, oamenii, suntem pur şi simplu ... fascinanţi!

18 comentarii:

  1. Sunt EXTRAORDINARE cugetarile de azi!
    Asi vrea sa mai arat ca la 17 (nu am avut cosuri niciodata) si asi vrea sa mai am parintii aici, nu au fost demodati niciodata!
    O zi .... fascinanta sa ai! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că aş vrea să mă întorc la minim 18 ani - măcar să pot şofa.
      O zi fascinantă şi ţie! :)

      Ștergere
  2. De la ploaia de ieri vad ca ai dat in filozofeli.Da' ti-a iesit bine, ai fost foarte inspirata.Eu deocamdata vreau sa ajung mai repede la pensie, ca de cand socotesc tot 20 de ani mai am...Pe urma vad eu cat de repede dau in mintea copiilor si ma intorc la gradinita.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, se pare că-mi prinde bine ploaia.
      Eu nu cred că mai apuc pensia - atât vor mări vârsta limită de pensionare încât voi muri pe câmpul muncii cu sapa-n mână.

      Ștergere
  3. Ok....cand Adelina iese la pensie musai s-o vizitam si sa facem un gratar. Cu pestii ei, of course :))
    Sunt cu toate de acord, nespecifica fiindu-mi eventual chestia cu credinta in functie de bolile cuiva. Nu m-am indoit niciodata de existenta lui Dumnezeu, chiar daca perceptia mea launtrica e mult diferita (probabil)de a altora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Musai, noi ducem doar lămâia. :)
      Cred că fiecare are propria percepţie şi trăire lăuntrică, chiar dacă există puncte comune.

      Ștergere
  4. încep să-mi fie dragi oamenii :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt foarte realiste cugetarile. Ma bucur sa fiu unul ditre cei care au avut ocazia sa le citeasca.

    RăspundețiȘtergere
  6. da` sa precizam si sursa ca e rost de plagiat :)
    ca e la moda.
    Rodi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot eu sunt sursa, chiar daca am scris in 2 locuri, ma autocitez :))

      Ștergere
  7. Le-am citit o data, apoi mi-am chemat copilul si le-am citit impreuna cu el. Nici macar la una nu te putem contrazice. Suntem fascinati si fascinanti. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Suntem oameni, fiecare cu personalitatea lui, cu ideile, visele sau prostiile, cu certitudinile sau cu caii verzi de pe pereţi, cu... cu tot cu ce am fost croiţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Și diferențele sunt interesante dacă nu devin fanatice.

      Ștergere
  9. Ai incheiat-o elegant cu "fascinanti", e ca aia cu "sofisticata" din melodie, poti sa intelegi si pe de laturi. Eu nu mai sunt atat de ingaduitoare cu oamenii, peste zece ani nici tu nu vei mai fi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă îi privești cu oarecare detașare, oamenii chiar sunt interesanți și fascinanți. Dacă îi privești de aproape și din mijlocul mulțimii, pot fi extrem de enervanți.

      Ștergere