luni, 29 octombrie 2012

Plictiseală mare, mon cher, reloaded

Iacă ce titlu frumos trilingv am scos!

Dacă aţi mai citit pe aici una alta ştiţi că m-am plictisit cât pentru doi aşteptând la coadă la casieria băncii să-mi plătesc rata. Şi într-un moment de lucididate m-am decis să-mi activez online banking ca să scap de plictiseli de-astea. Joia trecută având o întreagă zi liberă la dispoziţie m-am decis să merg din nou la banca cea mică şi prietenoasă în scopul integrării la modernizarea informatică.

Prima greşeală - nu mi-am consultat horoscopul ca să văd că astrele nu aprobau această vizită. Mă consolez la gândul că nu cred în horoscop, deci oricum nu l-aş fi băgat în seamă.

A doua greşeală - m-am dus nemachiată. Iar pielea mea are o culoare bejulie în mod natural astfel încât trec foarte neobservabilă în faţa necunoscuţilor. Cunoscuţii, pe care politeţea îi obligă să mă observe vrând-nevrând, mă întreabă invariabil: "Te simţi bine? pari cam palidă".
Soţul meu se tot miră, el zice că arat ok, dar am făcut pariu şi, de fiecare când am ieşit nemachiată din casă şi am dat ochi cu vreun cunoscut, am fost chestionată cu privire la starea de sănătate.
Dacă vă vine-a crede până şi taică-meu mă vede fără Lorealuri şi începe: "Iară ţii cure de slăbire? Uite ce palidă eşti, ai să te îmbolnăveşti ca Teo! Mănâncă mai mult şi multe fructe!"  Îi transmit un gând de bine la Teo că a făcut pancreatită fix ca să-i dea la taică-meu termen de comparaţie . Dacă mă vede a doua zi machiată, deja spune: "Vezi, deja araţi mai bine dacă m-ai ascultat!" raised eyebrows

Dar, din comoditate, mă duc la bancă nemachiată. Intru, arunc o privire către stânga, zici că m-am întors în timp - aceeaşi coadă, aceeaşi "Monica", aceleaşi scaune şi aceeaşi coadă. Însă cârmesc spre stânga unde e gol-goluţ, 2 consilieri clienţi de sexe diferite. Mă aşez în faţa femeii. Neobservabilă, cum sunt, asta se ridică, aruncă un "vin imediat" către coleg şi se duce.
Şi stau, şi examinez masa plină de hârtii, şi stau, şi prize nu sunt, nici extinctoare şi nici consiliera nu mai vine. Femeia asta e bună de trimis după moarte că uită să se întoarcă.

Însă ştiţi că banca asta e prietenoasă şi unul din motive este că doamna directoare iese uneori din biroul ei şi alege câte un client norocos pe care să-l rezolve ea însăşi. Şi, doamne mare, pică norocul pe mine, cred că din cauză că eram amândouă nemachiate. O urmez în biroul directorial, în timp ce dau să mă aşez pe scaun, observ plăcuţa cu numele şi abia mă abţin să nu pufnesc în râs: o chema Monica A...R... Deci s-a lămurit misterul - slăbănogul de la casierie nu făcuse operaţie de schimbare de gen, ci şterpelise cana şefei. laughing

Îi explic ce vreau. Ea îmi explică faptul că există de 3 feluri de pachete online banking: primul de 4,5 lei/lună la care orice altă tranzacţie online sau la bancomat se taxează cu 1-2 lei, al doilea de 8,5 lei/lună cu 3 sau 5 tranzacţii gratuite incluse şi il grande pachet de 12,5 lei/lună unde nu se mai plăteşte nici un alt comision către bancă orice ai face, chiar şi flic-flacuri în faţa băncii. Mă socotesc în gând câte facturi am de plătit în mod curent, ce cumpărături online fac, cum mai folosesc eu cardul şi decid că pachetul total e cel mai economicos. Buun.
Directoarea o cheamă pe trimisa după moarte din fundul pământului unde se dusese, îi dă buletinul şi cardul meu să-mi facă documentaţia, iar ea însăşi începe să-mi activeze tokenul. Mă entuziasmez că am scap totuşi repede. dancing

Ei aş! N-am norocul ăsta. frustrated
Directoarea termină repede cu tokenul, dar trimisa-după-moarte nu reuşeşte să-mi facă activarea pachetului online. Cică e o chestie nouă, asta cu pachetele online, şi, pe motiv că am un soţ împuternicit să vorbească şi el cu banca în numele meu, nu reuşea să facă activarea finală.
Toată roşie, directoarea se scuză că durează şi vrea să mă trimită la plimbare. Adică, mă întreabă politicos dacă nu mai am şi altceva de făcut prin oraş până rezolvă ele. Îi spun că nu, că am venit special să rezolv treaba asta şi am să aştept în perspectiva viitorului luminos că nu voi mai vedea nici un funcţionar bancar faţă-n faţă, fie faţa machiată au ba.

Şi aştept, stând în biroul directorial unde nu era nimic interesant pe pereţi, pe jos, sau pe tavan. Decât un suflet de păianjen cu care tocmai încep să mă împrietenesc când vine directoarea iar se scuză (sărmana, chiar era vizibil jenată), iar mie ca răspuns îmi chiorăie stomacul. Îmi dă nişte pliante să le studiez, dă telefoane să afle ce nu mergea bine la activarea pachetului meu, merge la ailaltă să-i spună ce a aflat, eu mă plictisesc, mă enervez, mor de foame, aş mânca păianjenul dacă l-aş ademeni să coboare.

Şi ce se mai poate întâmpla în momente de astea de plictiseală-enervare-foame? Mi se fixează o gâdilitură fix în centul tălpii drepte, o gâdilitură din aia care nu trece cum nu trece criza, pe care n-o pot scărpina, n-o pot descânta, care s-a înfipt în talpă şi mă râcâie, şi vrea să mă paraziteze, să-şi facă sediul principal acolo, să îmbătrânească în talpa mea, să-şi crească nepoţii acolo....
Dau din picior ca apucată de streche, moment în care intră directoarea, dar cuprinsă de jena incapacităţii băncii, nu zice nimic de break-dance-ul pe care-l executam şi se scuză că nu poate rezolva problema, şi n-are rost să mă mai ţină ostatică acolo (deja stăteam de cam 2 ore şi ştiam şi toate pliantele băncii pe de rost şi găsisem şi vreo 5 feluri de gătire a unui păianjen) şi, cum are numărul meu de telefon, mă sună când îi dă de cap.
Îi spun că eu nu mai pot veni la bancă vreo 4 zile pt că voi fi la servici, dar voi reveni când voi fi liberă şi plec cu pachetul de nervi, foame şi gâdălituri pe care le dobândisem acolo în locul pachetului online.

După vreo 20 de minute, pe când înfulecam tot ce prindeam în frigider (de m-ar fi văzut taică-meu ar fi fost fericit), mă inundă sms-urile că ce noroc pe capul meu să fiu clienta acestui colos bancar, că ce onoraţi sunt ei să le fiu clientă şi ce cont online minunat şi personalizat am începând din fix acel moment. După vreo 2 ore mă sună şi directoarea, dar îi spun că m-am săturat de banca lu' peşte pe ziua aia, poate să mănânce singură păianjenul că eu eram deja sătulă, şi voi reveni când voi fi liberă să semnez teancul de hârţoage şi să iau tokenul pe care nu mi-l dăduse.

..........................

Azi e luni, sunt liberă de la servici şi aştept să se ridice un pic ceaţa să merg la bancă. Dar înainte de asta îmi bag un machiaj de Haloween şi, să-i pună păcatele să mă ţină mai mult de 7 minute, că fac ca un strigoi eliberat din cimitir şi mă vedeţi deseară in prime-time la ştiri.

8 comentarii:

  1. Nici sa îmi cumpar o casa sau sa fac un împrumut nu dureaza atat de mult aici! Inteleg ca voi sunteti mai începatori în secretele "bancii online", dar nici chiar asa...
    Succes azi! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ar fi trebuit să dureze atât, de aia îi era groaznic de jenă sărmanei directoare. Problema mea a fost că am soţ şi că îl las să umble cu cardul meu :D

      Ștergere
  2. şi dacă nu era asta problema, erau altele (pentru că e un colos de bancă ) şi făceai fastin de păianjeni gătiţi până terminai.
    În orice caz, scump comisionul. Mai ales că 5 zile plăteşti fără să ai banking, nu ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă mergeam la sediul central probabil că nu dura atât. Ştiu că tu ai spus că îţi cere doar 3 lei/lună, aici cel mai ieftin era 4,5 lei, dar de fiecare dată când foloseam cardul la bancomat sau contul online aş fi plătit comision. Aşa am socotit că iese mai rezonabil.

      Ștergere
  3. :))) esti durere
    Avantajul bancilor mici....In bancile mari nu iese directorul sa rezolve ceva decat daca-i amanta la usa si-i trimite sms
    O sa fiimultumita de online dupa ce te obisnuiesti cu tokenu. Ba chiar o sa-ti fie dor de paianjenu de la banca si de familia lui (ca banuiesc c-avea si ala copii plecati prin strainataturi c-altfel de ce-ar sta agatat taman in plictisitorul birou al unei directoare de banca)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-o să-mi fie dor absolut deloc, mai ales că vine frigul şi prefer să-l văd din casă, pe geam, decât aşteptând în bancă.

      Ștergere
  4. Bravo Andreea!
    Sunt curioasa cat de lin au mers ieri lucrurile la banca.. :D
    Iar partea cu platile on-line sunt ca o masina de spalat.
    Poti sa traiesti bine-mersi si fara ea. Dar odata ce ai avut-o, te intrebi de ce oare te-ai chinuit tu atatia ani din viata aiurea si ia uite cat timp si flexibilitate castigi! :D
    Sa il stapanesti sanatoasa si la cat mai multi bani pentru plati on-line!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar când am fost studentă am ştiut să apreciez valoarea unei maşini de spălat - sau mă chinuiam să spăl de mână, sau căram mormanul de rufe murdare acasă la mama. Dacă tu zici că tokenul ăla mic e la fel de valoros, atunci e de foarte bine.

      Ștergere