sâmbătă, 22 septembrie 2012

Scoasă la plimbare

Tot aud că bărbaţii din ziua de azi nu mai sunt ce-au fost - nu mai aduc flori jumătăţilor lor mai bune, nu le mai scot la plimbare, nu, nu, nu.

Aşa că zilele trebute când Rollingul mă întreabă dacă vreau să mergem la o plimbare pe dealurile din jurul Băii Mari, am sărit direct în schemă:
- Daaaaaaa.
- Bine, vezi că mergem cu o motocicletă de teren. O am pentru câteva zile.
- Ha?!


Ce să mai zic? Deja luasem cartoful fierbinte în mână. Şi am încălecat pe-o şa şi am luat-o către Creasta Cocoşului.




Acestea sunt nişte poze mai vechi făcute tot de mine pt că la ora când am ajuns în zonă cu motocicleta luminozitatea era cam întunecată :D


Dar scrutam orizontul căutând fronturile atmosferice, da de apărea vreo ploaie rapidă care să scurteze plimbarea.


 Ghinion ... nu numai că nu se vedea nici un nor-stropitoare, dar imediat ce mi s-a făcut poza am şi căzut cu mastodontul pe-o latură. Din fericire nu mi-am prins decât limba între dinţi şi ne-am continuat drumul.

Cu cât ne apropiam de stâncile Crestei, părea că intrăm în altă dimensiune, între nori, însă mirosul a lămurit lucrurile - fum, mai mult decât e vizibil în imagini, ierburi arse, miros înecăcios. Incendiul izbucnit cu vreo două săptămâni înainte trăgea să moară, dar nu se lăsa aşa usor pentru că printre copaci se zărea un focar cu flacără deschisă.




Dacă vreţi să aflaţi părerea mea, astfel de incendii la munte nu sunt spontane şi izbucnite doar din motiv arşiţă. Zona Crestei Cocoşului e relativ accesibilă şi aproape de oraş astfel încât vara e traseu de promenadă. Iar românul urcat la munte nu se lasă fără un mititel, o ceafă la grătar, ba chiar aerul curat creşte pofta de mâncare. După ce-şi pune burta la cale aşa încât soldul caloriilor să nu iasă în deficit (cele ingerate trebuie să fie minim egale cu cele consumate per pedes) nu mai bagă de seamă dacă jarul e bine stins şi e suficientă o mică boare de vânt care să poarte o scânteie de la jarul grătarului la ierburile uscate din jur şi gata vâlvătaia. Până se dă alarma, până ajung pompierii la faţa locului, focul se face stăpân şi, în lipsa unui elicopter dotat corespunzător, tot ce se poate face sunt câteva măsuri pentru împiedicarea extinderii incendiului, iar apoi este monitorizat (mai mult sau mai puţin) şi lăsat să se stingă de la sine.
Dacă nu vreţi să aflaţi părerea mea, săriţi peste paragarful de mai sus. :)

Ne-am învârtit un pic la faţa locului, am făcut poze, ne-am umplut de fum din cap până-n tălpile adidaşilor. Deja era întuneric beznă. Imaginaţi-vă ce senzaţii tari rezultă din mersul orbecăiesc pe două roţi peste teren accidentat, printre copaci. De nu-mi muşcam limba înainte, probabil m-aţi fi auzit.

Totuşi, una peste a fost interesant. Atât de interesant încât în ziua următoare am mai dat o raită, dar în plină zi, să ne asigurăm că dacă luăm contact cu solul sau cu copacii vom şti să identificăm punctul de impact la reconstituire.

Iată nişte imagini mai reuşite:





În concluzie - au fost două plimbări off-road frumoase şi e bine să ieşi din obişnuit ca să faci lucruri inedite, pe lângă faptul că descoperi senzaţii noi, mai ai şi ceva de povestit nepoţilor sau pe blog :) 

Oboseşte tastatura, aşă că vă las pe voi - când aţi făcut ultima dată ceva nou? ce lucruri nemaifăcute vreţi să bifaţi în viitor?


6 comentarii:

  1. Mamaa, ce de adrenalina ai consumat! Daca ti-ai muscat limba inseamna ca acu vorbesti peltic? bine ca nu stateai cu degetul in gura, sa nu mai ai acum cu ce tasta :))).Frumoase poze, frumoase amintiri.Hemoroizii ce zic?:)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi s-a vindecat limba dupa o noapte de odihna - e din nou maxim functionala :)
    Hemoroizii nu spun nimic pt ca nu ne cunoastem.

    RăspundețiȘtergere
  3. În primul rând felicitări soțului pentru că a ieșit din tipar și ție pentru spontaneitate! Frumoase (și curate!) locuri ați văzut! Mai rar în România -la curat mă refer, că frumos avem din belșug!

    Apoi, pentru că am citit paragraful "Dacă vreți să aflați părerea mea" - află că îți împărtășesc opinia și că sunt încă și mai fascinată de cei care își pun paturica și gratarul la 3m distanță de drumul național, fără a fi câtuși de puțin intimidați de praful ridicat de tiruri, doar din comoditatea de a avea sub nas muzica și carnea de mici.

    Și ca să răspund și la întrebare: ultima data când am făcut ceva neoboșnut a fost chiar acum 2 săptămâni, când eu, maestra rezervărilor de hotel/avion/bilete/restaurante/activități, you name it....., am plecat cu soțul și mașina în vacanță în Toscana fără să avem nici o rezervare și decideam în seara asta încotro o apucăm mâine și unde dormim peste noapte. Trebuie să încerci măcar o dată! E minunat!

    Spor și weekend frumos în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, se gasesc si hartii, si sticle de plastic, dar nu le-am fotografiat. Turnul acela de pietre cimentate este un vechi loc de antrenament de trageri al armatei. Langa el mai este o cladire paraginita, tot fosta proprietate a armatei, si acum e loc de joaca de-a razboiul, iar in urma luptei raman gunoaiele.

      Woe, sunteti foarte aventurosi - sa porniti asa la drum fara tinta stabilita si fara rezervari. Dar cred ca e frumos sa nu fii constrans de un program si sa ramai intr-un loc cat de mult iti place sau sa pleci mai repede daca ai terminat de vazut ce ti-ai dorit.

      Ștergere
  4. am parte de multă spontaneitate, dar aşa locuri frumoase parcă n-am mai văzut de mult, mi-ai făcut o poftă !:...

    RăspundețiȘtergere
  5. Promit sa-ti fiu ghid cand dai o raita pe aici.

    RăspundețiȘtergere